RSS

Drumul cafelei…

29 Mai

Nimeni nu stie exact cand a fost descoperita cafeaua. Exista dovezi ce sugereaza ca boabele de cafea au fost folosite in prepararea unor “batoane energizante” primitive inainte sa fie preparate ca bautura calda. Undeva intre 575 si 850 d. Hr., un trib nomad din regiunea muntoasa, cunoscut sub numele de Galla, amesteca boabele de cafea macinate cu un anumit clei de copac. Aceste batoane erau consumate de catre razboinicii tribului pentru a le spori agresivitatea si pentru a le mari forta in timpul bataliei. Astfel de batoane se mai mananca si astazi in Kaffa si Sidamo (Etiopia).

Unii specialisti sustin ca arborele de cafea provine mai degraba din Peninsula Arabica decat din Etiopia, acestia afirmand ca acesti arbori erau cultivati la Yemen inca de prin 575 d. Hr.. O legenda islamica ne povesteste cum a descoperit Sheikul Omar arborele in salbaticie in timp ce traia ca pustnic in apropiere de portul Mocha (Yemen). Se spune ca acesta a fiert cateva bobite si a descoperit efectul stimulent al infuziei, pe care a administrat-o localinicilor care sufereau de o boala misterioasa si aceasta bautura i-a vindecat. Totusi, este mai probabil ca arborele de cafea sa se fi raspandit in Yemen prin intermediul sclavilor sudanezi. Se stie ca acesti sclavi mancau boabe de cafea pentru a se mentine in viata in timp ce erau transportati pe nave peste Marea Rosie intre Africa si Penisnula Arabica.

Dovezile sugereaza faptul ca oamenii nu au consumat cafeaua sub forma de bautura decat prin secolul X. In aceasta perioada au fost scrise cele mai vechi documente care descriu cafeaua ca bautura. Doi filozofi arabi, Rhazes (850-922 d. Hr.) si Avicenna din Bukham (980-1037 d. Hr.) fac referire la o bautura numita “bunchum”, despre care se poate crede ca ar fi cafea.

Abia in 1615 a cunoscut Europa cafeaua.
Negustorii venetieni, ce aveau legaturi comerciale puternice cu Levantul (termen istoric folosit pentru o mare parte din Orientul Mijlociu, teritoriu ce includea Israelul, Iordania, Libanul si Siria), au inceput sa importe cafea in Italia. Odata ce a patruns in Europa, acest produs s-a raspandit rapid pe intreg teritoriul acesteia. Totusi au existat anumite controverse in ce priveste introducerea cafelei in Europa.
Potrivit mai multor surse, un grup de clerici crestini au incercat sa obtina interzicerea cafelei inainte ca aceasta sa devina disponibila la scara larga. Acestia au mers la Papa Clement al VIII-lea (1535-1605), sustinand ca acest produs este pentru cei ce il urmeaza pe Diavol si ca acei crestini care beau cafea isi dadeau sufletele Satanei. Dar inainte de a interzice cafeaua, Papa Clement a insistat sa o guste. Dupa ce a baut prima ceasca, Papa a fost atat de impresionat de aroma si de gustul acesteia incat a concluzionat ca o astfel de bautura nu ar putea fi lucrarea Satanei, si a declarat in schimb ca aceasta bautura ar trebui sa fie botezata pentru a deveni o adevarata bautura crestina.
Incepand cu secolul XVII, odata cu sporirea popularitatii cafelei pe teritoriul Europei, a crescut si interesul Marilor Puteri ale Lumii – Regatul Unit, Franta, Olanda, Portugalia si Spania – pentru aceasta. Pana in acel moment, cafeaua era importata din Peninsula Arabica, asupra careia niciuna dintre aceste natiuni nu avea control. Europenii au incercat cafeaua si le-a placut, iar acum doreau sa inceapa sa produca pentru ei insisi. Infiintarea propriile lor plantatii de cafea pe teritoriile coloniilor statelor respective a fost o adevarata cursa.

Primele care s-au lansat in aceasta cursa au fost Tarile de Jos. In 1616, spionii olandezi au reusit sa sustraga un arbore de cafea din Mocha (Yemen). Totusi, pentru inceput, olandezii nu au avut decat plantatii de mici dimensiuni. Acest lucru s-a schimbat in 1658, cand i-au infrant pe portughezi si au preluat controlul in Sri Lanka si in Sudul Indiei. Apoi, in 1699, olandezii au inceput productia de cafea in Indonezia, cand arborii au fost transplantati cu succes din Malabar (India) in Java.

Fara ajutorul olandezilor, celelalte Mari Puteri nu ar fi putut nici macar sa inceapa cultivarea. In 1706, primele boabe de cafea din Java au ajuns la Amsterdam, impreuna cu un arbore de cafea pentru Gradina Botanica. Din aceasta planta s-au creat mai multi butasi, Acesti puieti au plecat curand spre alte gadini botanice din intreaga Europa, fiind oferiti in dar demnitarilor veniti in vizita.

O astfel de plantuta a primit si Regele Ludovic al XIV-lea al Frantei in 1714 din partea primarului orasului Amsterdam. Planta a fost rasadita in Jardin des Plantes din Paris. Cativa ani mai tarziu, un ofiter naval francez pe nume Mathieu Gabriel de Clieu, inainte sa plece spre Martinica, a cerut de la rege permisiunea de a lua cu el un butas. Din pacate, regele l-a refuzat. Convins ca spatiul caraibian ar fi ideal pentru cultivarea cafelei, de Clieu a intreprins un raid nocturn in Jardin des Plantes pentru a face rost de un butas.

In 1723 de Clieu a plecat in calatoria sa spre Martinica, cu tot cu butasul de arbore de cafea. A pastrat lastarul intr-un dulap de sticla, pe care il urca in fiecare zi pe punte, ca sa se incalzeasca la soare. Daca de Clieu credea ca greul misiunii lui trecuse deja, se insela. Deoarece, in timpul calatoriei, unul dintre oamenii de la bord (dupa cate se spune, cu accent olandez) a incercat sa ii ia cu forta planta lui de Cleu, reusind sa rupa o ramura in timpul confruntarii. De asemenea, echipajul a trebuit sa infrunte un atac al piratilor care a durat aproape o zi intreaga; in timpul unei furtuni dulapul de sticla s-a spart si rezerva de apa a fost intr-atat afectata incat de Clieu a trebuit sa isi imparta apa cu planta.

Intr-un sfarsit de Clieu a ajuns in Martinica, unde a rasadit si cultivat cu succes arborele. Un an si opt luni mai tarziu de Clieu a strans prima recolta, care a distribuit-o in randul medicilor de pe insula si altor intelectuali. Spre norocul lui, in acea vreme arborii de cacao de pe insula mergeau prost din cauza unei eruptii vulcanice recente, astfel ca arborii de cafea au fost adoptati repede de catre localnici. In trei ani, plantatiile de cafea s-au extins in toata Martinica si pe teritoriul insulelor invecinate St. Dominique si Guadeloupe. Productia de cafea a avut un asemenea succes in Caraibe incat regele Ludovic al XIV-lea l-a iertat pe de Clieu pentru fapta pe care o comisese si l-a numit guvernator al Antilelor.

Arborele de cafea a devenit un bun foarte ravnit. In 1727, guvernul brazilian decide ca este timpul sa isi faca intrarea pe piata cafelei. Folosindu-se de pozitia de intermediar intr-o disputa asupra granitelor intre francezi si olandezi in Guiana, Brazilia l-a trimis pe Locotenent Colonel Francisco de Mello Plahetta intr-o misiune de sustragere a unui arbore de cafea de la francezi. Folosinduse de sarmul sau, Palheta s-a imprietenit cu sotia guvernatorului din Guiana Franceza. Odata ce disputa a fost rezolvata, sotia guvernatorului i-a oferit lui Palheta un dar de ramas bun: un butas de arbore de cafea ascuns intr-un buchet de flori. Din acest puiut a crescut cel mai mare imperiu de cafea din lume.

Britanicii nu s-au implicat serios in cursa pentru cafea pana in 1796, cand au preluat de la olandezi controlul in Sri Lanka. Odata cu sosirea englezilor, si mai mult pamant a fost defrisat si destelenit pentru plantatiile de cafea. Atat de mult incat Sri Lanka, aceasta insula relativ mica, a devenit cel mai mare producator de cafea din lume in anii 1860. In 1869, insa, o ciuperca letala cunoscuta sub numel de rugina cafelei a patruns pe insula. Acest mucegai a cauzat caderea prematura a frunzelor arborilor de cafea, slabindu-le considerabil structura, ducand la scaderea productiei de boabe. Cum rugina nu era considerata o boala grava a plantelor, englezii au continuat sa curete tot mai mult pamant pentru plantatiile de cafea de-a lungul urmatoarei decade. Abia in 1879 au realizat gravitatea situatiei. Din pacate era prea tarziu: productivitatea plantelor scazuse atat de mult incat nu mai erau viabile din punct de vedere economic.

Din fericire pentru englezi, o campanie de marketing de succes pentru ceai condusa de British East India Company, campanie numita “ceasca ce bine dispune”, lansata in secolul XVIII, a facut ca ceaiul sa devina bautura nationala a britanicilor. Intre 1700 si 1757 importurile anuale medii de ceai pentru Marea Britanie au crescut de mai mult de patru ori si consumul de ceai a continuat sa creasca vertiginos de-a lungul intregului secol. Deci atunci cand rugina cafelei a devastat plantatiile de cafea din Sri Lanka, si apoi pe cele din India, s-a trecut pur si simplu pe productia de ceai iar arborii de cafea au fost smulsi si in locul lor s-au plantat arbori de ceai. Desi Marea Britanie a continuat sa cultive cafea pe o arie limitata din teritoriile coloniale, in spceial in Jamaica, in Uganda si Kenia, spre sfarsitul secolului XIX, ceaiul a intrecut cafeaua devenind bautura preferata a englezilor.

Perioada cuprinsa intre mijlocul secolului XIX si ultima decada a secolului XX este cunsocuta ca “Epoca Intunecata” a cafelei. De-a lungul acestei perioade, cafeaua si-a pierdut farmecul muzical specific Orientului Mijlociu, devenind comerciala si banala.

Atunci cand a fost introdusa pentru prima oara in Marea Britanie in secolul 17 cafeaua era o bautura apreciata de toate clasele sociale. In timp ce oamenii bogati savurau aceasta bautura intr-o atmosfera aproape ceremoniala in cluburi, cei saraci priveau cafeaua ca pe un nutrient esential, o bautura calda care inlocuia o masa calda, sau ca pe un inhibitor al senzatiei de foame. A fost doar o chestiune de timp pana ce, odata cu evolutia tehnologiei, companiile mari au inceput sa profite de pe urma nevoii de cafea a oamenilor.

Cafeaua era prajita in casa sau in saloanele de cafea (cafenele). O practica importata din Orientul Mijlociu a fost aceea de a praji boabele verzi intr-o tigaie de fier asezata deasupra unui foc pana ce acestea deveneau maronii. Unele cafenele utilizau o metoda mai sofisticata, ce consta in prajirea boabelor in interiorul unui vas cilindric agatat deasupra focului, vas ce era prevazut cu o manivela ce permitea amestecarea boabelor in interior. Ambele metode permiteau prajirea unor mici cantitati de cafea, cateva kilograme cel mult, de unde se intelege ca acea cafea prajita astfel era intotdeauna proaspata.

Totusi, odata inceputa revolutia industriala si cu mecanizarea majoritatii sectoarelor de productie, tehnologia de prajire a cafelei s-a imbunatatit rapid. Au fost create unitati comerciale de prelucrare a cafelei ce permiteau prajirea unor cantitati mai mari de boabe. Astfel a fost posibil ca un numar redus de oameni sa intampine nevoia de cafea a tuturor maselor.

Cafeaua a fost pentru prima data comercializata la scara mare in Statele Unite. In 1865, John Arbuckle a scos pe piata primele pachete de cafea prajita si macinata. Marca lui, “Ariosa”, s-a vandut pe o arie mai larga decat a oricarui alt producator de cafea. In loc sa se limiteze la o arie mica, din jurul fabricii lui de cafea, Arbuckle a reusit sa faca din cafeaua lui un brand regional. Curand si altii i-au urmat exemplul si, pana prin perioada Primului Razboi Mondial, s-au dezvoltat un numar destul de mare de fabrici prajitoare de cafea, printre care Folgers, Hill Brothers s Maxwell House. Aceste companii le-au oferit clientilor produse de calitate, pachete convenabile pentru prepararea acasa, dar toate acestea cu un pret: prospetimea. Puteau trece mai multe saptamani, sau chiar luni, pana ce produsul finit sa ajunga la clienti.

Una dintre metodele folosite pentru pastrarea prospetimii a fost acoperirea boabelor cu o substanta uleioasa sau gelatinoasa. Dupa prajire, peste boabe se turna un strat din aceste substante, strat ce forma o bariera rezistenta, protectoare in jurul boabelor. Aceste substante au fost patentate de catre Arbuckle in 1868, amestecul continand: un sfert apa, o uncie de muschi irlandez, jumatate de uncie de ihticol, o jumatate de uncie de gelatina, o uncie de zahar alb, si douazeci-si-patru de oua, la suta de livre de cafea.

Arbuckle a experimentat multe astfel de amestecuri de-a lungul anilor, decizandu-se in final asupra unui amestec pe baza de zahar. A devenit un utilizator de zahar atat de prolific incat a intrat el insusi in industria zaharului in loc sa le aduca profituri altora datorita marilor cantitati folosite.

De ce voiau totusi clientii sa cumpere aceasta cafea? Odata ce e macinata, cafeaua isi pierde aroma si trebuie, deci, consumata imediat (in cel mult 48 de ore). Dar aceea era vremea brandului, cand consecventa era mai importanta decat calitatea. Patronii fabricilor de prajire locale produceau adesea o cafea excelenta, dar ar putea la fel de bine sa produca o cafea de calitate slaba, care sa contina ocazional si corpuri straine sau boabe alterate. Clientii doreau sa poate avea incredere in ceea ce cumpara. Ei voiau ca ceasca lor de cafea sa aiba mereu acelasi gust tot timpul.

Primul brand de cafea care s-a impus in Marea Britanie a fost Kenco. In 1923, o cooperativa keniana de cultivatori de cafea a deschis un magazine de cafea (un butic de desfacere a cafelelor) in Sloan Square (Londra), cafenea numita Kenyan Coffee Company, pentru a distribui cafea de calitate superioara in toata Marea Britanie. Magazinul lor s-a dovedit a fi foarte popular si brandul lor (rebotezat Kenco in 1962) s-a raspandit rapid in tot regatul unit.

Avea sa urmeze o perioada grea pentru cafea. Cum producatorii regionali s-au transformat in producatori nationali si apoi internationali, eforturile pentru a obtine profituri s-au intensificat. De obicei cafeaua era produsa din boabe din arborii de cafea “arabica“. Dar in 1850, francezii si portughezii au inceput sa cultive un alt tip de arbore de cafea, cunoscut sub numele de “robusta“, pe coasta de vest a Africii, intre Gabon si Angola. Boabele de robusta erau (si inca sunt) mai ieftine decat cele de arabica deoarece sunt mai usor de cultivat si au o aroma inferioara. Producatorii de cafea care doreau sa reduca la minim costurile de productie au inceput sa amestece boabele de robusta cu cele de arabica in cantitati din ce in ce mai mari. De asemenea, au inceput sa reduca timpul de prajire, pentru a impiedica scaderea greutatii, impiedicand astfel cafeaua sa isi dezvolte aroma complexa.

Totusi, cea mai proasta perioada pentru cafea a inceput odata cu introducerea pe piata a cafelei instant (ness) – o bautura care avea un gust foarte putin asemanator cu cel al cafelei naturale. Desi prima cafea comerciala instant, numita “Red E Coffee”, a fost inventata in 1909 de catre, George Constant Washington, un chimist englez stabilit in Guatemala, in general inventia acestei cafele este pus pe seama grupului Nestlé. In 1930, cei de la Nestlé au fost solicitati de catre Institution do Café (Institutul de cafea brazilian) pentru a-i ajuta pe acestia sa gaseasca solutii pentru surplusul de cafea. Cei de la Institution erau de parere ca un nou produs, solubil in apa, care isi pastra aroma, ar ajuta la stimularea vanzarilor de cafea din intreaga lume. Dupa 7 ani de cercetare si de teste frecvente, omul de stiinta Max Morgenthaler a reusit in final sa ajunga la rezultatele dorite si, pe 1 aprilie 1938, Nescafé a fost lansat, mai intai in Elvetia si mai apoi in Regatul Unit.

Unele persoane considera ca aparitia productiei de masa a televizoarelor a provocat un adevarat cataclism pentru cafeaua instant in Marea Britanie. Pauzele publicitare erau perioade prea mici de timp pentru a putea sa iti prepari o cafea, dar destul de lungi pentru prepararea unei cafele instant. Exista probabil o oarecare doza de adevar in aceasta afirmatie, avand in vedere faptul ca, prin anii ‘60, majoritatea producatorilor de ceai au inceput sa fabrice pliculete de ceai, inventate de Thomas Sullivan cu 50 de ani mai devreme (1904). Pliculetele de cafea erau considerate mai convenabile, mai simple si mai usor de utilizat decat frunzele de ceai traditionale, deci acest produs putea concura cu cafeaua instant.

Industria producatoare de cafea a remarcat repede asocierea intre pauzele publicitare si bautul de cafea si au inceput sa investeasca in reclamele televizate. Probabil cea mai celebra serie de reclame la cafea au fost produse de catre Nescafé Gold Blend. Difuzate pentru prima oara in 1987, aceste reclame se concentrau asupra atractiei sexuale in interiorul unui cuplu, fiind interpretate de catre Anthony Head si Sharon Maughan, ajungand sa reprezinte un mini-serial. Reclamele au captat atentia intregii populatii. Seria initiala de reclame publicitare a rulat timp de 10 ani, crescand vanzarile pentru Gold Blend cu 40% in primii cinci ani (au existat mai apoi alte doua seturi de reclame, fara succes). Profilul acestor reclame publicitare era adaptabil intr-o asemenea masura incat au aparut si ca articole de stiri in “News at Ten”.

Avand in vedere ca industria cafelei se concentra mai mult asupra pretului decat asupra calitatii, nu e de mirare ca vanzarile au stagnat. Faptul de a bea cafea devenise de acum mai mult o necesitate de a consuma cofeina decat dorinta de a savura gustul, cafeaua fiind bauta mai degraba intr-o pauza de lucru, si nu pentru ca oamenii sa se bucure de aceasta bautura in timpul unei conversatii sau in timp ce citeau ziarul. Nu e de mirare ca generatiile mai tinere care s-au nascut intre 1970 si 1980 au renuntat la cafeaua neagra si tare pentru bauturile racoritoare dulci, asa cum sunt Coca Cola si Pepsi pentru a acumula necesarul de cofeina.

Soiurile de cafea cultivate:

Maragogype
Acest arbore de cafea a fost descoperit in vecinatatea orasului Maragogype, statul Bahia din Brazilia. Este un hibrid rezultat prin incrucisarea dintre speciile arabica si liberica, exceptand dimensiunile boabelor, el a pastrat caracterele speciei arabica, randamentul acestui arbust este totusi inferior si cultura sa este extrem de imprastiata (Brazilia, Guatemala, Nicaragua, Mexic, Columbia si chiar Java), la o altitudine variind intre 600 si 1000m. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de calitate superioara si medie, iar culoarea lor este verzuie, in ciuda preferintei unor consumatori, calitatea acestei cafele nu poate depasi calitatea cafelei.

Liberica
Cafeaua liberica, originara din Africa, Liberia, are de asemenea o crestere rapida si o rezistenta buna la boli. Se cultiva exclusiv in campiile subtropicale ale Africii si Americii de Sud, unde umiditatea este foarte mare si temperatura este cuprinsa intre 20 si 25°C.
Boabele sunt adesea deformate, de dimensiune medie si culoare de la bruna la galbena. Calitatea acestei specii de cafea este mediocra.

Robusta
Cafeaua robusta, originara din bazinul Congo, creste mai rapid si este mult rezistenta acolo unde climatul nu este favorabil cafelei arabice. Se cultiva intens in Africa, India si Indonezia.
Cafeaua robusta, spre deosebire de cafeaua arabica, care este pretentioasa la conditiile climatice, se adapteaza usor climatului sever, este rezistenta la boli si daunatori.
Boabele acestei specii de cafea sunt mici, au o forma neregulata si culoare maroniu – galbuie.
Cafeaua robusta are un gust mai neutru, este mai putin aromata decat arabica si este foarte apreciata in gama de cafea solubila.

Arabica
Cafeaua arabica, originara din Africa, mai precis din Abisinia, este cea mai apreciata si mai raspandita specie de cafea. Se cultiva mai ales in America Latina, dar si in Africa, de fapt ea este cea mai cultivata specie si este deosebit de pretuita pentru ciresele sale de calitate superioara, de forma alungita si culoare verzuie – albastruie.
Cafeaua arabica are nevoie de soluri bogate in minerale si o temperatura constanta de aprox. 20°C si creste la o altitudine de peste 600 metri. Aceasta are aroma si gustul mult mai rafinate decat alte specii.

Cafeaua cu tarie medie este obtinuta in exclusivitate din varietati ale soiului arabica, provenite din America Centrala si de Sud, Kenya, Tanzania, Etiopia. Exceptie face Brazilia, intrucat varietatile de arabica braziliene au o aroma mai putin rafinata.

 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: